marți, 1 noiembrie 2016

novembre

gioia mia,
oggi e arrivato il novembre. e tu non sei vicino.
io ti penso questa mattina, perche c'e questo cielo immenso che mi ricorda la bellezza della tua pelle, il calore e i tuoi dipinti.
non ho scritto da anni, non trovo piu le parole giuste,
ma quello che voglio scrivere forse non ha parole, non si puo catturarne in una lettera, o testo, o qualsiasi forma scritta...perche nasce dal cuore, vive e respira li...
ti amo, fragile cuore.
amo tutto in te e da te.
e ti perdono per tutto.
e la prima volta quando ti lascio andare perche ti amo tanto e voglio saperti felice.
e la prima volta quando trovo la musica della mia vita, ma non voglio sbrigare il momento perche sono perfettamente consapevole che ritorenerai dove ti sei svegliato fortemente felice,
tra i miei seni
nel lato destro del mio ventre
sui sentieri della mia schiena...
you are forever mine.

joi, 7 aprilie 2016

Visuri sfărîmate...



dacă aș fi fost Dumnezeu,
ți-aș fi sudat toate visurile sfărîmate
de inimă, acolo pe unde îmi spui deseori
că te doare
ruina...
atâtor înșelări miope.

pururea, tu uiți să-ți chemi gunoierii
să-ți ia resturile de nenorociri, temeri de moarte și căsătorie,  în care te-ai compromis
să trăiești



îmi spui că ai luptat, dar uneori compromisul
are toartele împletite cu diamante
și că timpul zboară, toata lumea e pe val
și tu încă te lupți ca Sancho Panza cu morile de vînt
să cuprinzi valurile lui Woolf
iar eu îți cînt, mîngâindu-ți brunul păr
ce s-a mai albit
a mai trecut un an...
peste sufletul tău, scriitorul meu
ți s-au cam aburit ochelarii?

răbdare,
răbdare,
neîntrerupta răbdare,
necesară oricăror
fîșii de vârstă,
și cauți în ochii mei
eternitatea acelor clipe de liniște, strâns în brațe,
precum un copil,
fascinat de o nimfă.


...
ne-am iubit din prima secundă de cînd ne-am cercetat ochii
dar ne-a luat unspreceze luni
să ne recunoaștem pe după povești
să ne decupăm din tăceri
să-mi deslușești armonia
sculptura
palma...


să ne sărutăm frînturile de aripi
să ne înălțăm zmeiele,
când ne avem la piept
...
dacă nu m-ai fi așteptat
ce s-ar fi întâmplat oare cu poezia?

Ești unic.
Te iubesc,
fără frînă
...

Ești o bucată,
dintr-atîtea visuri sfărîmate ale celor din Aquila.


miercuri, 24 februarie 2016

morfina-terzo piano


"Le grandi passioni sono malattie senza speranza. 
Proprio ciò che potrebbe guarirle le rende più che mai pericolose."-Goethe

pioveva fitto a fitto, le foglie dansavano per terra come in un turbion convulsive

era fine dicembre
in una piccola stanza ero io
nel letto sotto la mia coperta dipinta con girasoli 
aspettavo un suono dall'Alto cielo
mentre giravo tra i miei piu romanticisimi pensieri
che liscio scorre questo, 
innamoramento ...

che dolce sia il tuo volto
che morbide sono le tue braccia
morfina mia,
ammusami
incantami
disincantami
travolgimi
danzami fino al ultimo fiato di vita
tanta amore, negli occhi tuoi
tanta grazia, nel tuo bacio
...
niente voglio, che solo mille dose di morfina
niente voglio,  che solo tu desnudo
niente voglio, che sentire la tua voce 
niente voglio, che la pulsazione delle tue dita quando toccano la mia schiena nella notte...

tutto
al volo…

waiting for some kind of bitter, angelo mio
(re)wind  per tutti i brividi della pelle.


duminică, 7 februarie 2016

mentre piango

taglia il mio cuore, Dio
non posso piu sentire questa maledetta dolore
togli questi fili di pianto dal mio petto sanguinando
 dove  c'e la tua misericordia?
dove sei?
non ti trovo piu...
in questo silenzio
dammi la forza
ascoltami dal'alto del tuo Paradiso
creami di nuovo le mie ali
io appartengo a Te
somiglio a Te
sei stato Tu, il mio unico genitore
Lo so che lo sai.
Abbraccia la tua figlia nella fragilità
Amala con tutta la tua volonta.
Asciuga le lacrime dal mio volto
Io da solo ho provato da smetterle 
Ma sto sanguinando il veneno degli miei radici
TU SEI IL MIO UNICO GUERRIERO
Taglia il mio cuore, Dio
per non odiare di piu i miei genitori
perche il perdono non la posso darlelo
mi sento piu amata nelle tue braccia
che nelle loro,
guardami dentro l'anima
ti prego strappa questa dolore dal mio cuore
mentre piango
per loro...

vineri, 15 ianuarie 2016

butterfly

How many times we should pray on our knees for forgiveness
How many...

How many times we have to kiss our scar
to heal our skin of her shadows
 Listen
 See through me
 I am...
 A winged soul
 Take me into your arms.
 I am...
 The river of love
 My heart beats up as fast as the stars shines
 There's this song...
  Can you hear it?
  Joy 
  Tenderness
Kindness
  Peace
  Lust
  You
  Me
 Poetry
Butterfly
I want to have you
Hold me
Make love to me

How many butterflies do you sense on your back?

 Mystery
 I wonder if you're going to ask me to dance this waltz with you?
...




luni, 20 iulie 2015

filozofam timpul



aud
dar nu te mai pot privi
m-ai pierdut
te-am trădat
nu ne-am mai recunoscut 
pe după cortină
la semaforul roșu
din fața spitalului Militar
acolo ai murit în gândul meu
de milioane de ori,
Arhanghelule.

iartă-mă, căci nu am știut să te strâng
de mână cum trebuie...
mi-a fost teamă
de
minciună, 
 fericire, 
viață

sper
că iubești
că ți-ai deschis inima printr-un bypass
cu prietena ta, mary și luana
că ești fericit așa cum îți doreai
sforăind prin tufiș, în Vamă
și cum nu ai putut să-mi arăți,
că-ți furase valul 
iphone-ul
avea o urgență nebună
de-al suna pe tatăl ei,
Poseidon al cincilea.

m-ai rănit
dar te-am iubit
atât de puternic te-am pictat
la piept
încât ajunsesem să orbesc
în orgasme, tăceri, distanțe
nefondate,
înăbușitoare
croșetam fluturi din ultimii tăi câlți bruneți
pe care îi culegeam când sufletul îți pleca
înspăimântat mai departe de mine
pentru că așa-ți făgăduisei cândva
că n-ai să mai iubești vreodată,
fluturi,
moschitos de la moschino
grădinile Versailles.

îți amintești
ce ușor ne adormeau pleoapele
cînd mâinile se legănau pe toate cărările
autiste
ale șoldurilor mele
câtă voluptate avea fericirea?
câtă gingășie
ne binecuvânta
tinerețea
cântam aceleași note
din repertoriu
fără să citim
fără repetiție
filozofam timpul cînd ne futeam,
Arhanghelule.

știi, am avut o inimă
una
singură
de ce ai înjunghiat-o
de ce ai mințit-o
de ce, de ce, ce de, ce de, de ce, ce de
atâta nu mai vreau să știu
pentru că o bucățică din ea,
ai împachetat-o într-a ta batistă
și ai închistat-o în  membrana 
servietei maron
 de lângă noptieră

în bucățica aceea s-au întrepătruns toate sunetele ciripite ale
dimineții
lanurilor de griu
iarbă verde
petrecute cu tine într-o vară
acasă la mine în poiană
să-te încarci mereu cu
semințele roditoare ale pîntecului
nesfîrșitele dezmierdări
aripile obrajilor
pe umerii tăi
pasiunea netăinuită
uleiul de busuioc
cu care îți masam tălpile
apăsările degetelor mele
pe buze
tâmple
brațe
grația pensulei mele

de-ați contura cu albastru
zâmbetul pe după urechi
buchetul de tristeți uscate
îngropate în podeaua pridvorului
am adunat din sufletul tău
cinci ani de melancolisme
mânie
și neîncredere
le-am stins cu pasiune
speranță
propria-mi bucată din inimă...
să nu uiți
că ai dobîndă la mine
pe viață...



marți, 23 iunie 2015

sfărâmături fără ceară de albine

când uraganul îți dansează obraznic în poală
când invitația la turbionul de pașii este o durere autistă a ființei,
doar muzica se mai poate strecura să-ți aprindă lampioane cu poezii
în cămăruțele pântecului sugrumat de atâtea sângerări fatale...


când ferestrele vieții se ciocnesc depășindu-se una pe alta, pe contrasens
când clapele pianului invalid din sufragerie se desprind sub degete, note și pătrimi de ritm,


sfărâmături calde rupte din mângâieri, surîsuri, grai și bătăile aripilor din suflet țin loc de apă oxigenată, piafen și pansament steril,

fărâmături, care te învață să vâslești în miezul ciclonului furiei până la orizonturile stelelor,
frimiturile acelea pe care unii oameni le aruncă la câini,
alții le aruncă la gunoi, pentru că obișnuiesc să venereze forma materiei, nu substanța, nici măcar fisurile care le compun


fărmăturile de iubire care ne răvășesc pletele de pe frunți,
ne șterg sudorile îmbrățisărilor,
ne cos sărutul după calapodul inimii


îmi este dor de  toate aceste sfărâmături fără ceară de albine...
asemnea unor cireșe coapte într-una dintre livezile bunicului

Ajută-mă,
Să-Mi
Le Găsesc!