joi, 28 iulie 2011

Zbor de fluture


"As vrea sa-i pot scrie ei, sa-i pot vorbi mai multe cand merg sa o vad, dar ma impiedica ea cu sufletul ei atat de chinuit si ratacit. Asa ca prefer sa-i spun ca o iubesc si ca totul trece, nimic nu ramane, si ca mi-e bine desi nici mie nu imi este asa de usor sa o privesc cum o doare, cum o roade durerea, cum speranta ii dispare, si ma intreb oare pentru cine se sacrifica? daca nu pentru noi, si as vrea sa existe o cale sa le vorbesc, sa scot afara lucrurile pe care le-am trait, care prin fragilitatea varstei de atunci m-au invatat prea repede sa devin responsabila, sa uit sa rad, sa uit ca am dreptul sa ma bucur uneori mai mult si sa ma multumesc cu linistea anumitor momente. Am ales sa traiesc asa, desi Dumnezeu mi-a spus "Sa stii ca vei suferi mult. Esti sigura?", am raspuns acolo in vis cu voce tare " Vreau sa traiesc" si stiam de la sapte ani ca nu mi va fi usor ...dar acum ma intreb daca alegeam Raiul eram mai fericita?daca il urmam pe Dumnezeu si pe cei doi ingeri in cer urcand alaturi de ei scara din vis aveam aripi? eram oare mai implinita acolo , printre ingeri? nu cred, aici am amintiri frumoase care imi sterg suferintele, am oamenii pe care i-am vindecat, oamenii care m-au ajutat si pe mine sa ma descopar,am un simt profund de a vedea si a simti oamenii, lucrurile din jurul lor, am harul de a aduce lumina unde este intuneric,prin cuvinte, aceasta este dragostea mea adevarata: Cuvantul....pe care eu il simt cand il spun, il simt cand imi este spus, ii simt toate radacinile rele sau bune ...putini il inteleg, dar acei putini merita sa le fiu aproape, merita sa le daruiesc totul neconditionat pentru ca stiu cum e sa simti ca nu ai nimic, sa simti ca nu mai ai unde sa te intorci, sa simti gerul in tine desi afara e vara, Dumnezeu a uitat sa-mi spuna ca va fi mereu aproape, si ca voi ajunge intr-o zi sa simt fericirea" Jurnalul meu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu