vineri, 19 august 2011

ascult fluierul si vioara


Ascult fluierul si vioara... inima si mintea imi sunt un Titanic, cerul e albastru si soarele e galben, dar eu nu-l vad. eu vad doar ca pamantul e cald, uscat, asemeni unui bolnav cu febra; eu vad chipuri triste, cu ochii pierduti colturile gurii lasate in jos, degete prafuite si haine murdarite. eu miros durerea, nemultumirea, razbunarea din oamenii care trec mai departe uitand sa se opreasca sa admira vioara curgatoare in apropriere de spitalul Coltea.... miercuri -un caine in parc cu parul alb ciufulit si ochii negri mari s-a asezat in apropierea picioarelor mele sa-l vada ceilalti caini ca si el are un stapan ( m-am emotionat profund demult nimeni nu s-a mai asezat langa mine, incepusem sa cred ca sunt inexistenta) mi-as fi dorit sa-l iau acasa caci nici eu nu suport violenta dar nu aveam cum sa am grija de el cand eu imi caut job de cateva luni bune si nimeni nu ma suna... nu as fi avut cu ce sa-l hranesc.... daca ar fi fost dragostea singurul nostru fel de mancare dar nu este.... intr-o lume in care totul costa oamenii se reintorc la credinta si speranta, intr-o lume in care totul fierbe zi de zi oamenii uita sa se iubeasca in aceasta lume eu simt ca ma sufoc, am nevoie de aer vreau sa fiu aer, vapaie si izvor rece de munte. din atatea lucruri de care am nevoie astazi cel mai mult imi doresc un prieten caruia sa-i pot povesti acesta mare gramada ce ma framanta ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu