vineri, 30 septembrie 2011

Dragostea nu-mi da pace


Dragostea nu-mi da pace

Viata nu merita traita fara sa nu iubesti.
Serge Gainsbourg
cantaret francez


De multe ori o femeie nu reuseste sa se desprinda de alegeri nepotrivite si cade usor in jocul barbatului. Nici el nu detine echilbirul dorit si vine intr-o relatie cu ceva dorinte, iar de aici un sir lung de asteptari daramate, suferinta si pierderea increderii de sine si in iubire.
Monica este o italianca de treizeci si doi de ani, singura, cu doua relatii esuate in spate, o carte "proaspat" publicata si multa lipsa de incredere in sine. Soseste la New York pentru interviul aranjat de prietenul ei Max la revista Vanity Fair. A doua zi de dimineata se trezeste prea tarziu, pierde interviul si facandu-i o vizita prietenei sale Sandra ( priceputa in datul in carti) afla ca este posibil sa fie insarcinata. Testul de sarcina confirma prezicerile Sandrei. Nu numai ca este dezamagita fata de ea insusi, dar este ingrozita de gandul ca cei doi barbati din viata ei care au facut-o sa sufere si au parasit-o; sunt posibili tati ai copilului.
Cum se va descurca Monica de una singura in New York, avand doar siguranta apartamentului unde sta cu chirie?Propietarul apartamentului este Peter Bonelli, un tip gasit pe Craiglist care va lipsi de acolo timp de trei luni. Privindu-se in oglinda, Monica isi face o scurta "analiza" a felului cum inconstient lasase suferinta sa o ruineze:'' Vad o femeie tanara care a alergat mai mult de treizeci de ani dupa ceva nesatios si timp de cateva clipe, a crezut ca-l poate ajunge: ceva indispensabil cum ar fi dragostea, fragil ca echilibrul, unic asa cum este sentimentul de a te simti iubit."
Mai tarziu avea sa-l intalneasca pe Bob, ce tocmai cauta o chelnarita pentru barul sau. Hotarata sa-si schimbe viata si sa devina responsabila, sa nu se mai simta pierduta, Monica incepe sa lucreze pentru Bob. Intre timp ea converseaza cu Peter prin email, Skype, care ii este aproape si o roaga sa-si menajeze sarcina, o incurajeaza sa manance "sanatos", acesta fiind un adevarat guru al produselor Bio. Dupa cateva zile de lucru la Bob, Monica ii cere lui Peter sa-i trimita retete de sandvisuri vegetariene, prajituri cu orez fara zahar si ou, sucuri, si nu in ultimul rand reteta de paine integrala ( o gasiti mai jos ) pentru a aduce "ceva nou" in meniu si a schimba norocul afacerii. Lunile trec, sarcina se dezvolta bine si Monica devine femeia sigura pe sine, responsabila caruia Peter Bonelli ii va marturisi: "... tu reusesti sa scoti cei mai bun din oameni, eu nu ma simteam asa de-o viata si n-as putea sa-mi inchipui ca nu te-as mai vedea alaturi sau ca n-as sta impreuna cu tine in fiecare zi , tu ma faci fericit."

"Dragostea nu-mi da pace" este "radiografia" unei femeii ajunse la varsta maturitatii care isi recapata increderea in sine si gaseste dragostea pe care atat de mult timp a cautat-o.
Citesti pe nerasuflate " Dragoste nu-mi da pace" pentru ca Federica Bosco transpune pe scena un personaj feminin Monica cu experiente fulgeratoare de viata atat de actuale. Cred ca fiecare femeie va regasi o temerere de-a ei printre randurile cartii sale ...

Asa cum v-am promis, reteta de baza pentru painea integrala a lui Peter Bonelli:
Prepararea aluatului -mama adica maiaua Amesteca 150 gr de faina integrala cu o jumatate de ceasca de apa minerala plata, o lingurita de zahar integral si o lingurita de ulei de masline. Amestecul trebuie sa fie moale ( tip pasta), sa poata fi amestecat cu lingura, dar nu lichid. Pune compozitia intr-un vas de ceramica si acoper-o cu un capac. Las-o la dospit trei zile, la o temperatura de 20-22 de grade, amestecand energic in ea cam de doua ori pe zi. Dupa trei zile ar trebui sa fie crescuta, nu-ti mai ramane decat sa adaugi inca 150 gr de faina si o alta ceasca de apa minerala, o framanti si mai astepti inca o zi. Vei obtine astfel maiaua de baza pentru aluatul care iti va servi sa faci painea in viitor. Va fi suficienta de fiecare data o cantitate de circa 200 de grame.Pastreaza restul la frigider intr-un borcan de sticla.


P.S:Nu uitati sa lasati coment la prima postare, "Ce as fi eu fara tine?" , pentru fiecare coment acolo editura All va dona o carte unui copil nevoias.


Cartea o puteti gasi aici : www.all.ro

miercuri, 28 septembrie 2011

Ce as fi eu fara tine?


Ce as fi eu fara tine?
Guillaume Musso


"Ce as fi eu fara tine?" este un roman cu trei aripi, toate trei fiind adevarate trasee de parcurs in viata. Martin si Gabrielle se indragostesc in vara anului 1995. Iubirea lor patimasa pe plaja din San Francisco dureaza unsprezece zile. Pe 8 septembrie sunt amandoi la aeroport, incercand sa-si indulceasca despartirea pentru ca Martin avea sa se intoarca in Franta. Vor urma luni pline de scrisori de dragoste trimise ei de el si apeluri telefonice care vor masura dorul de celalalt in secundele ce zbor.
Ruptura dintre cei doi are loc in ajunul Craciunului, Martin o invita pe Gabrielle sa petreaca Craciunul la New York alaturi de el si o asteapta emotionat la cafeneaua DeLalo din aeroport. Pana la ora 23:00 el a tot sperat ca ea va sosi...

Prima parte " Sub cerul Parisului" este o calatorie gratis pe bulevardele pariziene alaturi de Martin, ajuns politist la OCBC( departamentul politiei pentru bunuri culturale). Acesta este pe urmele unui hot de tablouri faimoase, Archibald Mclean. El furase deja jumatate din capodoperele pictorilor precum : Modigliani, Goya, Klimt si Picasso. Martin dezvoltandu-si in timp un caracter dur, perserverent si dedicat profesiei; fusese intotdeauna intrigat de modul de operare si motivul furturilor lui Mclean.
Urmatoarea tinta pentru hot ar fi Cheia Paradisului, un diamant pretios ce se va licita la San Francisco. Fiindca nu mai are timp de pierdut, Martin isi cumpara bilet spre San Francisco si ajutat de colega sa coreeana domnisoara Ho afla identitatea adevarata a hotului: Joseph Blackwell si povestea de viata a acestuia. Iubirea profunda pentru Valentina, un copil nascut prematur, o fetita lasata in grija bunicii si numele ei de prim sfant: Gabrielle.
Partea a doua "Sub strazile din San Francisco" descifreaza fragmente din povestea de dragoste dintre Joseph si Valentine, parintii Gabriellei. Dupa treisprezece ani, tocmai cand si-a regasit tatal si iubitul, Gabrielle este pusa la o mare incercare: cei doi barbati ajung in coma in timpul unei dispute pe coastele Pacificului, amandoi hotaresc sa se arunce in gol, sapte metri in timp de patru secunde.
Partea a treia " In preajma ingerilor" reuneste dragostea tatalui fata de fiica, dorinta acestuia de a-si vedea fiica fericita si prietenia care se leaga intre "ginere" si "socru". Autorul zugraveste dialogul dintre cei doi protagonisti cu multa sinceritate si delicatete. Apar doua bilete: unul cu destinatia Viata, unul cu destinatia Moarte, tatal Gabriellei face schimb cu Martin si alege sa moara considerandu-si misiunea ca fiind incheiata; resemnat de gandul cancerului de pancreas ce l-ar fi rapus oricum.
Martin revine la viata si dupa sase luni se intoarce alaturi de Gabrielle la casuta de pe plaja, unde amandoi isi fac planuri de viitor: alegand deja nume pentru copii ce ii vor avea.

"Ce as fi eu fara tine?" , "Ce am fi noi fara altii prin viata?"si "Ce am fi unul fara un altul care ne completeaza viata?" sunt intrebari care ar trebui puse din cand in cand pentru a ne aminti sa iubim viata si pe cei care fac parte din ea.

Inchei printr-un citat cules din carte:

"In sufletul nostru exista multe lucruri la care nici macar nu stim cat de mult tinem. Sau, daca ajungem sa traim fara ele, o facem pentru ca amanam de la o zi la alta sa le luam in stapanire, de teama, ca vom da gres sau ca vom suferi" Marcel Proust

P.S Pentru fiecare comentariu la aceasta postare si / sau la aceasta carte, o alta carte va fi donata cuiva mai putin norocos decat noi.

Cartea o puteti gasi la www.all.ro

marți, 27 septembrie 2011

Apusul soarelui


Aud cum vanturile canta
si izvoarele susura in mijlocul orasului cenusiu
apare apusul soarelui
si umbra a doi balerini
straini in noapte.

luni, 26 septembrie 2011

Speranta








"Cea mai lunga cale este cea de la urechi pana la inima."
Parintele Arsenie Boca

duminică, 25 septembrie 2011

floare de lotus

Chemarea surda a unei clape de pian pierdute...
si iubirea unei flori de lotus


"Iubirea este dificila(...).
Iubirea unei fiinte umane pentru o alta este poate incercarea cea mai dificila pentru fiecare dintre noi.Este cea mai inalta marturie despre noi insine, opera suprema pentru care toate celelalte nu sunt decat pregatiri."-Rainer Maria Rilke




http://www.youtube.com/watch?v=b1ffSS-lb_0&NR=1

sâmbătă, 24 septembrie 2011

rasarit de soare si zbor


dupa o noapte senina cu Pearl Harbour, ascultand Hanz Zimmer-Tennessee la rasarit de soare

o imensitate de sunete carora nu le mai pot gasi cuvinte

o taietura prin care apa perlelor curge...

mi-as dori astazi sa zbor deasupra norilor
,
sa privesc oceanul
,
sa nu-mi fie frica de gratia zborului

si de cat de minunant e sa fii aer pentru cer

cand trupul ti-e plamadit din foc...


http://www.youtube.com/watch?v=JjzA34Klrk0&feature=related

vineri, 23 septembrie 2011

ploaie de viori



Alerg prin lanul de porumb pentru a-mi recapata libertatea si visurile aici unde ar fi trebuit sa-mi fie dor mai des, acasa. Si tot alergand, obosesc.. imi intind trupul pe paiele uscate si astept ploaia de viori... danseaza cu mine prin aceasta ploaie de viori si ia-ma cu tine iubeste-mi ranile si
iarta
cicatricile timpului.

aici timpul e apasator
si doar viori aud, simt...

trezeste-ma la viata!

Antonio Pinto-Senna Theme
sursa mea de inspiratie de astazi

http://www.youtube.com/watch?v=20OXf77Ma64&NR=1

joi, 22 septembrie 2011

Marea iubire a lui Sebastian

Mi-am amintit de vara si ultima seara din iulie...


Am ales sa merg in ultima seara din iulie, la spectacolul de lectura "Marea iubire a lui Sebastian" la Godot Cafe pe strada Blanari nr.14. Mi-a luat 15 minute cu cateva ore inainte sa o gasesc, era pentru prima oara cand mergeam acolo, auzisem "prin vecini" ca acolo se mai tin spectacole pe timpul verii. Citisem de Mihail Sebastian "Orasul cu salcami" , "Accidentul" si ascultaseam la teatru radiofonic piesa " Steaua fara nume" unde profesorul Miroiu era interpretat de actorul Radu Beligan, dar nu stiam nimic despre "Marea iubire a lui Sebastian". Asa ca a fost o provocare pentru mine sa merg la acest spectacol. Aveam sa descopar un Mihail indragostit nebuneste de actrita Leny Caller, un Mihail care zambea de fericire in prezenta ei, un Mihail care alerga cu trandafiri dupa ea, un Mihail care intotdeauna avea umarul pregatit sa-i aline nemultumirile, un Mihail care i-a scris un rol in "Jocul de-a vacanta" cuprinzand toata frumusetea perioadei interbelice. Insemnarile ce stau drept marturie ale acestei iubirii au fost gasite in "Jurnalul intim", ele sunt temelia acestui spectacol minunant. Actrita Leny Caler ni se infatiseaza luminoasa si fermecatoare prin naturaletea proprie a actritei Rodica Mandache, alaturi de Mihai ( Marius Manole) dupa cum ea il striga cand singuratatea apare si o framanta la asfintit. Timp de o ora cei doi reusesc sa creeze un dialog despre dragoste, teama, amintiri si fericire. Pentru "a inchega " continutul, apar si doi protagonisti din Jocul de-a vacanta, respectiv Stefan Valeriu (Istvan Teglas) si a lui frumoasa Corina ( Ana Ioana Macaria), Stefan ii propune Corinei un joc:

"Corina : Si cum se cheama jocul dumitale ?

Stefan: Are mai multe nume, dar dumneata esti o fata cinica si de-aia razi.

Corina: Si ti-e frica de rasul meu?

Stefan: Nu. Se cheama Jocul de-a vacanta. Si se mai cheama jocul de-a uitarea. Si s-ar mai putea chema jocul de-a fericirea.” Neputand sa-si infranga teama de un nou esec, refuzand sa simta fericirea ( alaturi de Corina) , adoptand o atitudine negativista; Stefan Valeriu fuge de sentimentele ce i-ar fi adus implinirea in viata alaturi de Corina. El se intoarce la sezlong, refugiul sau : "Mi se pare că o să mă întorc la ăsta. E mai sigur… şi n-are mistere… şi nu se enervează.”

A fost mai mult decat un spectacol de lectura. Cei patru actori au dat totul de la emotii pana la lacrimi de bucurie in priviri. Iar fragmentele din Jurnalul lui Sebastian au constituit pentru fiecare dintre cei prezenti acolo o bucata de dor de cineva, ceva sau dorinta de a iubi. Conchid prin afirmatia actritei Rodica Mandache :

"In lumea vulgara, voit vulgara, in care traim azi, cu spectacolul acesta sufletul meu e la locul lui."

P.S: Se joaca in acest weekend, sambata la Godot Cafe.

Pentru cei care iubesc teatrul, cei care vor sa atinga"Marea iubire " si cei al caror suflet are nevoie de emotie in aceasta toamna ....nu mai asteptati si mergeti la acest spectacol.

miercuri, 21 septembrie 2011

Marquez si citatele lui "luminatoare"



in cautarea caldurii intr-o dimineata racoroasa de septembrie am gasit cateva franturi de iubire, bucurie si emotie
in septembrie apareai undeva in preajma mea
asa cum esti tu
astazi esti o amintire...



"Memoria inimii evită amintirile dezagreabile, exaltându-le numai pe cele plăcute, artificiu graţie căruia reuşim să ne suportăm trecutul." Gabriel Garcia Marquez -Dragoste in vremea holerei

marți, 20 septembrie 2011

La Ritournelle



Sebastien Tellier-La Ritournelle






Muzica este singura lumina ce ramane aprinsa
cand toate celelalte, in secunde se sting si trec pe langa noi...

luni, 19 septembrie 2011

dimineata cu unde

dimineata cu unde
cutreier si nu mai stiu pe unde
despart secunde
pentru cateva sentimente plapande.



Particule ori unde
de Paul Miclau


Tot timpul mi-am dorit un dincolo de nume,
In care poate fi o stare de sens pur
Si fara fragmentari, chiar fara de contur,
Crezand c-acestea e adevarata lume.


Acolo la cuvant nimic nu se supune,
Atractii doar survin , ce unduiesc in jur
De-ecouri vagi de gand in nelumesc azur,
Aci nu-i rasarit si nici ceva ce-apune.


La margini de limbaj mai pot sa intuiesc
Stralumea cu temei semantic, subceresc.
Prim fiinta insa simt invaluiri de umbre

La care as putea nepamantean s-ajung
La capatul de drum menit a fi prea lung,
Nehotarat c-oi fi particule ori unde.

duminică, 18 septembrie 2011

buchet de stele



In mine aud cantand un glas de rasarit,
In clipe aducand o aura de mit
Dar ai sa pleci curand si-ai sa deschizi o rana,
In grea durata mea, in zestrea de limbaj,
In intelesul grav din micul meu salas,
Durerea ramanand sa fie ca o hrana.

vineri, 16 septembrie 2011

Cand ai venit


Cand ai venit
de Adrian Paunescu


Te-astept de doua veacuri si ceva.
M-au insotit mereu alte si alte
Pasari si stanci, si tot mereu o alta stea
A macinat peste sandaua mea
Secunde, fluxuri si samaralde.


Te-astept ca pe-o feuda-mprejmuita
Cu ziduri foarte groase si clopote nervoase.
Si intre noi e-un drum de o ispita
Si-un vraf de batalii de vase.

Tu nici nu aparusesi acum vreo patru ani.
Te cautam la mari , prin contrabanda,
Si pietrelor li te ceream
Si te pandeam la fiecare planta.

Si ar fi fost sa mor in zgomot si in asurzire
De zeci de ori, dar ramaneam tacut
Caci neamul meu mi-a dat ca mostenire
Acest narav, sa te astept oricat.



Doar pentru cei ce inteleg, vad, aud si simt...


Nimic, decat aceasta asteptare,
Nici numele nu mi l-au spus , sa te regret,
Si-acum venirea ta continua , tulburatoare,
Si nici nu stiu daca pe tine te astept.

miercuri, 14 septembrie 2011

libertango


<!--[if gte mso 9]> Normal 0 false false false EN-US X-NONE X-NONE MicrosoftInternetExplorer4

fiindca astazi numai visez, visul a fost spulberat de realitate. am gasit in sacul meu plin cu poezii "in luna a treia" cateva versuri ce au fost scrise pe fragmentele unei melodii cu acordeon, un instrument ce cuprinde o gama variata de sunete armonizate care elibereaza de tensiuni chakrele inimii si a gatului si trezesc la viata anumite parti moarte sau adormite din organism, mi-ar placea sa avem un buton pe care sa putem apasa ca sa nu ne mai "doara" si in loc de dureri, nemutumire, neputinta... sa scoatem sunete pline de bucurie, dragoste si pasiune...ascultati zoe-libertango....

Acordeon resuscitat

Nu este ușor dar încercă

Să schimbi răul în bine,

Să schimbi negrul în galben

Să schimbi stresul în feng shui

Să schimbi haosul în lan de grâu și trifoi…

Șterge veninul din creierul tău,

Scuipă-l afară!

Deschide-te și lasă-mă să te vindec.

Armonizează-te cu natura!

Armonizează-te cu acordeonul!

Armonizează-te cu cerul !

Armonizează-te cu soarele!

Mergi mai departe trecând marea cu tălpile goale,

Mergi mai departe fără un pod construit dinainte să pășești!

Construiește tu asfaltul vieții pe care vrei să ieși biruitor,

Construieste tu căminul

de care îti dorești să te bucuri de el când te-ai întors acasă de la serviciu.

Pictează tu razele soarelui iarna,

Culege aghiasma frunzelor ruginii de castan,

Și spală-ți corpul din uleiul lui….

Trezește-te dimineața la șapte gândindu-te că astăzi se va întâmpla minunea,

Trezește-te dimineața si limpezește-ți fața cu mâinile calde

Trezește-te dimineața cu inima zburdând de dragoste de îmbrătisat,

Trezește-te dimineața cântând cu glas de ciocârlie !

Imbracă-te cu forța universului care te înconjoara

Privește cu ochii și cu inima deschisă la tot,

dăruieste cu bucurie ce ai mai bun celor din fața ta

bucură-te si trăiește-ți viața cu încredere.

Expiră nefericirea

Inspiră fericire,

Ia aer

Lasă-mă să te resuscitez

Lasă-te acordat…

Fi un acordeon!

marți, 13 septembrie 2011

doar un vis fericit



Am visat nemaipomenit de frumos
acum inca mai visez pastrand in suflet un zambet de-al lui
iubirea nu m-a uitat,
astazi esti oda mea de bucurie.
..

duminică, 11 septembrie 2011

cateva stele si putina magie


ascultand Rapsodia Romana cantata de Filarmonica din Pitesti in piata George Enescu
mi-am adus aminte cat de dulce este sunetul viorii
cum natura si oameni se armonizeaza pe vibratia instrumentelor orchestrei
cum muzica sterge praful de pe noi si ne face mai stralucitori, vioi si iubitori...




noapte cu luna plina,
cateva stele si putina magie.

vineri, 9 septembrie 2011


Scoate-mi apa din piept
invata-ma sa respir din nou

miercuri, 7 septembrie 2011


Astazi pictez si ascult Secret Garden...

duminică, 4 septembrie 2011

ceea ce natura ne-a daruit
pentru a privi si ne umple de bucurie
libertate, zbor si tacere...
avem atat de multe de invatat din miscarile aerului,
culorile cerului, zborul porumbeilor, cantecul privighetoarei, delicatetea unei caprioare,
susurul unui izvor de munte....etc.


dimineata in cer



rasarit de soare caruia incep sa-i vorbesc, sa ma dezbrac de toate culorile saptamanii, si sa las ca fiecare raza ce lumineaza sa-mi ridice sufletul cat mai aproape de cer, sa ascult cantecul ingerilor.

e atata bucurie in cer
e atata caldura in razele soarelui
e atata prospetime in lanul de trifoi...
e atata cantec in zborul porumbeilor, vrabiilor, ....
e atata dans in mangaierile vantului asupra frunzelor
atat de mut e pamantul uscat
orchestra naturii vibreaza cu bataiile inimii mele
ma indragostesc ....
may it be love
may it be you
ma tem ca e un vis
dar tu nasti in mine
nebanuitele emotii din Eden.











joi, 1 septembrie 2011

totul are un sfarsit



ieri mi-am scris visele pe ultimele valuri ale marii si odata cu venirea ultimului apus de soare marea a plans... astazi astept o mie de frunze galbejite, putina ceata si prima ploaie din septembrie....