sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Luni de fiere/Bitter Moon






Nu stiu cum sa incep, probabil cu toti ati observat prima ceata din noiembrie in aceasta dimineata, rece si atat de fabuloasa. Am adormit pe la doua jumatate, iar antidotul contra acestei insomnii a fost "Ziua a cincea" din romanul de succes "Luni de fiere" al romancierului francez Pascal Bruckner. "In sfarsit o termin!" mi-am spus, dar poate ca finalul nu e cel pe care il voiam ( nu am visat urat dupa). Eu, inca mai sper sa ma indragostesc in noiembrie si poate de aceea cautam niste fraze sa-mi intareasca dorul de iubire. Cum am ajuns la aceasta carte? Nu citesc gazeta, nu asa m-am intalnit cu ea. Am cumparat cartea de la targul Kilipirim, ce s-a tinut la sala Dalles, in octombriul ce tocmai a trecut, m-a provocat recomandarea de pe spatele copertii si m-am hotarat sa o cumpar, in final o carte este un castig, niciodata o pierdere.
Stresul este o mare "durere" pentru omul secolului XXI, femei sau barbati cu toti asteptam weekendul pentru a ne relaxa muschii...si cred ca stim ca dragostea ne scapa toti neuroni de la moarte si nu numai chiar ne intinereste corpul fiecare atingere si cuvinte "aromate". Asa ca luand aceasta carte vom descopri putin din fiecare prin ea si putin din nevoia de a simti dragostea asa cum fiecare nazuieste o viata intreaga.
Un melanj intre intamplari reale si fictiune construiesc un univers erotic relational si individual prin fluiditatea descrierilor, dialogul bine "asezat" si conflictul interior al personajelor. O relatie ce la inceput se tese ca o poezie, devine proza dupa casatorie. Un barbat si o femeie sunt diferit construiti la nivel psihologic, femeia are dintotdeauna o arma esentiala impotriva unui barbat donjuanist: intuitia.
Monsieur Pascal Bruckner unelteste cu fir transparent relatia pasionala a celor doi indragostiti la inceput Rebecca si Franz, pentru ca in final sa ne repuna cu picioarele pe pamant: in dragoste este ca in razboi, lupti ca sa castigi teren sau mai bine spus ca sa devii stapanul celuilalt. Surprinzator, doi oamenii foarte indragostiti la inceput, care isi iubesc fiecare parte a corpului, ajunsi la un nivel de adorare al sexualitatii, termina sa se plictiseasca si sa loveasca unul in celalalt pentru a cersi o clipa de iubire ca inainte, sau pur si simplu teama de a ramane singur.
Relatia opusa "uraganului" sexual este cea a celor doi tineri frumosi Beatrice si Didier, casatoriti, amandoi aflandu-se intr-o calatorie spre Orient. Franz timp de patru luni ii povesteste cu lux de amanunte lui Didier totul despre relatia sa cu Rebecca, inclusiv scenele de amor duse pana in "Infern". Din ''Ziua a treia" se naste "sarpele" inauntrul lui Didier, acesta incepe sa fie atras de Rebecca, dorindu-si sa o posede cumva ...bineinteles fara sa afle Beatrice citat :
"Reveneam spre cabinele de clasa a doua, frecandu-mi mainile, cuprins de bucuria egoista, vanitoasa a celui care o sa reuseasca si o sa culeaga curand fructul la care ravneste de multa vreme. Nu eram deci suparat pe Rebecca, desi nu obisnuisem nimic tangibil din partea ei, eram linistit(...) Cand ajunsei in cabina, intelesei de indata ca Beatrice imi placea mai putin. Sau mai curand ca era aceeasi in timp ce toate se schimbasera in jurul ei"
Nu o sa dezvalui finalul, va las sa va cumparati si sa cititi cartea.



P.S. Prima varianta a romanului a fost ecranizata de catre Roman Polanski in 1992, cu Peter Coyote si Emmanuelle Seigner, filmul se numeste Bitter Moon.




"Vegheaza sa nu dispari in personalitatea altcuiva,
barbat sau femeie
."
Scott Fitzgerald

Un comentariu:

  1. "femeia are dintotdeauna o arma esentiala impotriva unui barbat donjuanist: intuitia." Dar de ce sa aiba femeia arme (esentiale:) impotriva a ceea ce numesti barbat donjuanist? Nu cumva arma aceasta e de fapt prejudecata programata de biserica si asimilata de femeie privitor la tot ce priveste sexualitatea? Ia studiaza ce a facut crestinismul de exemplu, incepand cu obsesia 'neprihanirii' fecioarei Maria, si mergi adanc in subiect.

    RăspundețiȘtergere