joi, 28 iunie 2012

florile castanilor




M-am scufundat odata cu ploaia in pamant.
Nimic nu a mai ramas din  bobocul de lotus ce-mi crescuse pe piept
Aici imi cresc radacini uscate de  cactusi
mi-am oprit inima odata cu primul tunet al ploii
am deschis o usa dementa si am fost atinsa de ploaie
cand toate florile castanilor mureau pe asflat inecate de stropi  de ploaie
eu si bobocul meu de lotus priveam pentru ultima oara cerul, martorul vietii
si imbratisam cu  tristete mustul pamantului, noroiul
acolo in mii de unde negre mi s-au invinetit gleznele si mai apoi totul
nimic era totul meu
si era suficient sa  gust moartea mancand pamantul cu degetele vineti
cand cerul s-a luminat, deja lumina soarelui era in intunericul meu
auzeam suspinele celor morti si imi simteam durerile
ma metamorfozasem intr-o negricioasa samanta de floare de lotus
si nu aveam nimic decat pamantul din care incepusem o noua viata
respiram greu sorbind din firisoarele negre de apa dintre etajele solurilor
eram doar o samanta negricioasa de floare de lotus
intunericul pamantului cu multe dintre lacrimile ingropate
devenisera totul meu….
as fi vrut sa-mi vad mama si sa-I spun ca am iubit-o
inainte sa mor lent scufundandu-ma in pamant.

"il cuore si difende
ma poi no resta niente" (Arisa)

vineri, 22 iunie 2012

Tristan

de-ar fi ca cea din urma picatura de iubire
sa-i schimbe pielea captusita cu tristete
prin zambet aura i s-ar ivi si ar putea strivi
fortareata sufletului tau, Tristan
puterea ei ar fi dansul viorilor ce il privesti tacut pe ascuns
cand inima ei vorbeste cu emotie.
de-ar fi ca timpul sa se opreasca,
amandoi ati darui lumina rumena prin imbratisare
caci sufletele pereche cand isi impartasesc tacerea
isi promit ca se vor mai intalni odata inainte ca timpul vietii lor sa expire,
iubirea nu va inceta niciodata sa dainuie inauntrul fiintei lor.......






Deschide ochii! spuse Tristan, Isoldei.
Am ajuns....

marți, 12 iunie 2012

Destinul

Durerea ta interioara este sacrificiul pentru ca
lumina mea interioara sa ajunga la maturizare
Durerea mea interioara nu este sacrificiu pentru ca
tu, lumina mea pamanteana sa fii libera.
Tristetea ochilor tai este inspaimantatoare pentru inima mea
Ajunge doar sa-ti privesc ochii si stiu, lumina mea pamanteana ca demult ai incetat sa mai licari pentru mine
As vrea sa mi dai puterea sa simt lumina ta si nu durerea
As vrea sa pot sa simt dragostea ta si nu goliciunea sufletului tau rapus
Stii ca uneori simt ca suntem mai departe decat luna si soarele, desi ne desparte o palma,
atat de grea imi este distanta ce ne indeparteaza sa ne imbratisam.....




iarta-ma, caci nu ajung la tine, lumina mea pamanteana.

duminică, 10 iunie 2012

l'amore non e una cosa semplice

        Iubirea este ceea ce cuvintele nu pot pot exprima, acel ceva ce merge dincolo de logica semantica a acestora. Nu poti cunoaste iubirea fara sa nu lasi sa te vrajeasca, sa te ademeneasca si apoi sa te cuprinda in bratele ei calde; vei gasi inauntrul iubirii toate furtunile universului si probabil ca nu vei inceta nicio clipa sa nu te gandesti la lumini, ploi si rasarit de soare dimineata cand parfumul celui iubit/ (ă)  va izbucni  petale de iasomie pe pielea ta.
        Iubirea poate fi doar un moment, o clipa, cateva ore sau cateva secunde cand cei doi indragostiti s-au privit si au rupt toate limitele fizicii, comunicand prin gesturi proprile sentimente si nazuinte. Iubirea se trăieşte profund atunci cand pasiunea mistuie sufletele celor doi intr-o simfonie a lotusului imperial, este de nedescris câtă putere are iubirea în această formă. Vocea iubirii se intrupeaza in acele secunde pentru a simti cele mai inalte ecouri. Iubirea nu are sfarsit, pentru ca nu tine cont de timp, ani si spatii, iubirea e veşnicie, ea sălăsluieşte în inima celui care iubeşte şi este iubit, în ochii celor doi va dăinui etern prima flacară, primul îmbujorat şi primele surâsuri printre raze de soare, ce demult cei doi au simţit.
      Despărţirile în iubiri se produc când între cei doi apare o distanţă între năzuinţele unuia şi ale celuilalt; e ca atunci când stelele s-au sărutat doar odata pentru ca mai apoi una sa-şi continue drumul mai departe în cosmos.
      Iubirea o poţi întâlni oricând sau doar odată în viata, depinde de tine să ştii să trăieşti şi să nu treci pe lângă ea, precum un cal cu ham la ochi.
     Astăzi iubirea există doar pentru cei care încă o mai strigă, cei care o poartă în suflet, cei care o dăruiesc necondiţionat şi cei pentru care ea prinde viaţă... ce ar fi viaţa fără iubire? ce este viaţa? viaţa esteînsăşi iubire, fără acest har divin am fi doar lut, marmură şi ţărână.