joi, 28 iunie 2012

florile castanilor




M-am scufundat odata cu ploaia in pamant.
Nimic nu a mai ramas din  bobocul de lotus ce-mi crescuse pe piept
Aici imi cresc radacini uscate de  cactusi
mi-am oprit inima odata cu primul tunet al ploii
am deschis o usa dementa si am fost atinsa de ploaie
cand toate florile castanilor mureau pe asflat inecate de stropi  de ploaie
eu si bobocul meu de lotus priveam pentru ultima oara cerul, martorul vietii
si imbratisam cu  tristete mustul pamantului, noroiul
acolo in mii de unde negre mi s-au invinetit gleznele si mai apoi totul
nimic era totul meu
si era suficient sa  gust moartea mancand pamantul cu degetele vineti
cand cerul s-a luminat, deja lumina soarelui era in intunericul meu
auzeam suspinele celor morti si imi simteam durerile
ma metamorfozasem intr-o negricioasa samanta de floare de lotus
si nu aveam nimic decat pamantul din care incepusem o noua viata
respiram greu sorbind din firisoarele negre de apa dintre etajele solurilor
eram doar o samanta negricioasa de floare de lotus
intunericul pamantului cu multe dintre lacrimile ingropate
devenisera totul meu….
as fi vrut sa-mi vad mama si sa-I spun ca am iubit-o
inainte sa mor lent scufundandu-ma in pamant.

"il cuore si difende
ma poi no resta niente" (Arisa)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu