sâmbătă, 11 mai 2013

migdali

Aud vioara dinăuntrul inimii tale
ce îmi acordează celulele negre la un dans nebunatic printre iele
de cîte ori să îngrop sămînţa din care am fost plămădită?
cum să te mai pătrund încă odată fericire?




zâmbet plin de nalbe mistere,
mă legăn purtată de vânt în lanul de grîu
mătasea roşie ce o port are atâtatea ecouri ce se sparg într-o orchestră pe malul mlaştinei.
sfâşietoare sunt strigătele tale pentru sufletul meu
atât mi-aş dori să mă laşi să zbor cu pasiunea nimfelor din adâncuri şi  a soarelui de peste punte.








dimineţile simt miresme de migdali şi iasomie
ascult izvorul rece cum descântă stelelor pierdute printre pietre
lacrimi ce ard, gânduri ce  vibrează, timbruri ce tac.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu