miercuri, 11 iunie 2014

albastre

să mă cuprinzi în braţele tale albastre
şi să nu-mi mai dai drumul
să-mi umpli sufletul cu asfinţitul şi răsăritul soarelui
iar ploaia să-o laşi să danseze pe umerii mei
cine sunt?
de ce sunt?
respir
dar numai pot simţi nimic...
sunt un glas pierdut între creste şi un pian
un copac ce-şi aşteaptă sfârşitul sau înălţarea
desăvârşirea prin care orchestra dinăuntrul meu va începe să cânte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu