miercuri, 27 mai 2015

neasămuit



în căderea lunii,
 în braţele asfinţitului
ai prins în căuşul palmei tale de lut
o bucăţică din lumina
sufletului pictată pe obraji mei

şi ochii tăi nu s-au mai înfricoşat niciodată,
de slăbiciunea trupului
deznădejdea virală,
suferinţa vanitoasă,
răutatea deșartă,
neîncrederea voită
moartea masochistă,
uitarea conștientă,
întunericul buimac,
suspine verticale,
și orizontale.



m-au îmblânzit,
de cînd m-au privit
nu m-au uitat,
le simt
chemarea...
şi acum cînd e întuneric în casă
ei îmi aprind lumina
cu speranţă
cu pace
cu răbdare
cu tandreţe 
cu pasiune
cu vis.
mă adorm cu povești despre 
împărați, 
cai, 
gâște, 
iarbă,
lanuri de trifoi,
pogoane întregi de spice de grîu,
rapiță,
căpșuni,
livezi de vișini,
gutui,
stejari,
rășină,
maci,
struguri copți,
butoaie cu must,
muzicuțe,
trăsuri,
scrisori interbelice,
nunți în ceruri,
iasomie,
...

rămîi cu mine,
mocăniță brună
 înzestrată cu o neasemuită blîndețe
și iubire.



luni, 18 mai 2015

dezordine

am o singură viață
pe care Tu mi-ai mărginit-o într-o zi cu ploaie
și flori de castani verticale

am fost un orizont de visuri infinit legate
legăminte
șoptite pe înserate
deasupra marginilor sufletelor
aurii cu petale de trandafiri încrestate pe piei

acum sunt o rază dintr-a șaptea zare
mai albastră
muzicală
discretă
amuzantă
senzuală
genială
m-am metamorfozat de dragul vieții
și ai copiilor pe care vreau să-i dăruiesc vieții
să nu Te oprești din a mă iubi niciodată
să-mi ierți nerăbdările
stângăciile
dezordinea dinăuntrul meu
să Mă iubești
să Mă ierți
să îmi dăruiești
speranță, iubire și sănătate
cînd n-am să mai fiu în stare
să le am...
Iartă-mă!



sâmbătă, 9 mai 2015

unbending feeling

tu mi-ai dăruit cîndva o antologie de poezie,
și eu ți-am căutat ani întregi printre file
o urmă a pașilor
a gesturilor
a trupului tău
un oftat
o fericire
o schiță îndrăgostită de elefanți
parfumul
ochii
stângăciile
dansul degetelor în foișorul lui James...


însă poezia pe care mi-ai dăruit-o la apus
mi-a mărturistit că este nepurtată
că ai trecut odată pe la ea într-o sîmbătă după-amiază
te-ai îmbătat cu măsura traducerilor din Alcaraz, Miguel și Piné,
că ai fost sincer și crud cu ea,
ai abandonat-o pe noptieră, și mai apoi
ai ghemuit-o printre celelalte, în bibliotecă, într-un colțișor al iluziei clișeistice
căci fusesei cândva rănit de o himeră a Zeului Olimp.



mi-a mai spus, că într-o seară, te-a auzit plângând pe fotoliul din sufragerie,
pentru că îți pierdusei poneiul alb de pe balcon,
probabil zburase de la atîtea sintaxe despuiate

 poezia ar fi vrut să-și rupă singură pânzele
și să-ți șteargă lacrimile cu o batistă țesută din bumbacul poeților spanioli, chilieni, englezi
auzise ea, de la anumiți romancieri Marquez sau Llosa, cred
până să-și născocească ea,
durerile, pasiunile, nașterile, morțile, plasticizările,
tu ai adormit suspinând.

la miezul nopții te-ai trezit...
ai fugit în bucătărie,
ți-ai pus într-o ceșcuță japoneză ceai de mușețel
și te-ai întors vizitând Muzeul Inocenței din Instanbul

a ațipit poezia, în buzunarul uneia dintre cămășile  albastre, bej, albe
tu îi furasei endorfina...

nu a uitat săraca
neputința
unui florar de a picta din amprente trandafiri pe tâmplele copiilor creației.







 your eyes are my unbending feeling
 I had never felt so much kindness before.



vineri, 8 mai 2015

morning whisper

A sosit ziua de vineri şi m-am trezit că mi-e dor să iubesc.

joi, 7 mai 2015

sensaciónes de la parálisis

 pesaba pensamientos en palabras que querían decir

pequeños versos sin rima y metáforas, nada volvieron a un cinturón usado debajo del mio vestido,

sobre el calor que se apoderó de mí como rayos , y se robó el aliento, arruinado mi sangre desde los pies hasta el cerebro
acerca de la historia de esos datos, lo que hace un año , yo predije la muerte y el renacimiento

 acerca de la necesidad de creer en los sueños, no realidad, robotos, inconformista, almas humanas enlazadas con el plástico en los labios...




  Cuando has llegado
  Cuando los pequeños ojos negros parecían
  sensación de parálisis...
  mi cuerpo paralizado
  labios ahogadas
  las palabras se rompieron de los pensamientos
  mi voz se ahogó en el río Amazonas

  sensación de parálisis
  no podría decir nada
  te miré
  te quería
  yo estaba hablando conmigo en mente
  me preguntaba
  si pueden abrazarte
 ¿Me crees demasiado frágil
 si pudiera besarte
¿Me has dado y mayores
   me preguntaba
   Cuando podria  sentir otra vez,
   esta sensación de parálisis
    que me fascina tanto.


 tus ojos son un caleidoscopio de sensaciones de la parálisis y deseos.


* Sabin Bălașa-Sleep