miercuri, 27 mai 2015

neasămuit



în căderea lunii,
 în braţele asfinţitului
ai prins în căuşul palmei tale de lut
o bucăţică din lumina
sufletului pictată pe obraji mei

şi ochii tăi nu s-au mai înfricoşat niciodată,
de slăbiciunea trupului
deznădejdea virală,
suferinţa vanitoasă,
răutatea deșartă,
neîncrederea voită
moartea masochistă,
uitarea conștientă,
întunericul buimac,
suspine verticale,
și orizontale.



m-au îmblânzit,
de cînd m-au privit
nu m-au uitat,
le simt
chemarea...
şi acum cînd e întuneric în casă
ei îmi aprind lumina
cu speranţă
cu pace
cu răbdare
cu tandreţe 
cu pasiune
cu vis.
mă adorm cu povești despre 
împărați, 
cai, 
gâște, 
iarbă,
lanuri de trifoi,
pogoane întregi de spice de grîu,
rapiță,
căpșuni,
livezi de vișini,
gutui,
stejari,
rășină,
maci,
struguri copți,
butoaie cu must,
muzicuțe,
trăsuri,
scrisori interbelice,
nunți în ceruri,
iasomie,
...

rămîi cu mine,
mocăniță brună
 înzestrată cu o neasemuită blîndețe
și iubire.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu