marți, 23 iunie 2015

sfărâmături fără ceară de albine

când uraganul îți dansează obraznic în poală
când invitația la turbionul de pașii este o durere autistă a ființei,
doar muzica se mai poate strecura să-ți aprindă lampioane cu poezii
în cămăruțele pântecului sugrumat de atâtea sângerări fatale...


când ferestrele vieții se ciocnesc depășindu-se una pe alta, pe contrasens
când clapele pianului invalid din sufragerie se desprind sub degete, note și pătrimi de ritm,


sfărâmături calde rupte din mângâieri, surîsuri, grai și bătăile aripilor din suflet țin loc de apă oxigenată, piafen și pansament steril,

fărâmături, care te învață să vâslești în miezul ciclonului furiei până la orizonturile stelelor,
frimiturile acelea pe care unii oameni le aruncă la câini,
alții le aruncă la gunoi, pentru că obișnuiesc să venereze forma materiei, nu substanța, nici măcar fisurile care le compun


fărmăturile de iubire care ne răvășesc pletele de pe frunți,
ne șterg sudorile îmbrățisărilor,
ne cos sărutul după calapodul inimii


îmi este dor de  toate aceste sfărâmături fără ceară de albine...
asemnea unor cireșe coapte într-una dintre livezile bunicului

Ajută-mă,
Să-Mi
Le Găsesc!

joi, 4 iunie 2015

slow motion

dincolo de ani, ore, minute, secunde, pătrimi de secundă,
dincolo de tristețile cerului de-a nu-și mai putea susține aștri,
dincolo de uterul benign al femeii, ce urlă de durere pentru a rămîne în viață și a da viață peste ani,
dincolo de cerșetorul de la Romană, vechi prieten cu Serge, pe care toți încercăm să-l ignorăm
dincolo de noua colecție  de vară Calzedonia, Massimo Dutti, Dolce & Gabbana, unde portofelul sare coarda pe ritmul cursului valutar de la casele de marcat
 dincolo de Iphone-urile, stand-up comedy a lui Vasile, trotinetele colorate cumpărate la preț dublu de pe olx,



 dincolo de lasagna, tagliatele, ciorbele de burți sau falafelul expressor de la prânz din Centro Vecchio,
dincolo de intersecțiile îndrăgostite lulea de gazele Cadillac-urilor, BMW-urilor, Range-urilor, și claxoanele șoferului care se zbârcesc când sinapsele îi oftează în plin trafic vital internațional & rural
dincolo de plafarul lui Magheru, Frufurile,  Vichy-ul din capitală, Givenchy, sau roșul ruj de la L'Oreal Paris  pe care femeile îl venerează mânjându-și și rochițele cu el, cred ele, să le poarte noroc sau să le facă se simtă atotputernice la vânătoare de armăsari...


dincolo de timpul materiei mele,
dincolo de viața sonată din vecinătate,
dincolo de tehnologia  4D, 7D, de imprimare a acestor însuflețiri, vibrații, celule violete,
ești tu...
locuiești tu.....
cum aș putea să te măsor în cuvînt?
cînd mi-ai furat tot alfabetul
și pot doar să-ți zîmbesc
...                                                                       îmi ești
patimă 
blîndă
neînchisă
poezie, 
 atît de puțin spus,
un basm frumos cu care aș vrea să-mi adorm copiii,
un vals pe care mi-aș dori să-l dansez cu tine, lumină brună.